de ce ma arzi?

era inconjurat de stancile reci de piatra, dar asta nu ii schimba cu nimic viata, pentru ca stancile isi aveau radacinile in sufletul lui. era obisnuit cu ele, acolo, la locul lor umbrindu-se una pe cealalta, doar ca uneori, soarele arunca cu razele fierbinti catre stanci, amintindui ca e o fiinta vie. si-ar fi dorit sa fie o statuie nepasatoare de bronz, intr-un parc in care oamenii isi cauta linistea, si privirile, zambetele si caldura sufletului lor nu ar fi avut nici cea mai mica intersectare cu el. in schimb eraun om de piatra, intr-o lume de gheata. o lume in care raceala pietrei era considerata cadura sufleteasca, si ignoranta lui devenea simpatie.