in sunet de pian

clapele pianului ii bateau direct in capul pieputului. vibratiile triste ii rupeau sufletul in praf. durera il impinse pe usa afara, rupandu-l de tortura sunetului apasat. isi amesteca pasii cu piatra intunecata de umbra cladirilor in miez de noapte. hoinarea aiurea, fara nici un gand, fara nici un tel. era deja demult in afara orasului dar stelele inca se ascundeau dupa norii care, simtind vibratiile painului de mai devreme, hotarara sa arunce stropi in acelasi ritm trist si apasat. stropii mari si reci ii treceau prin trup, ajungandu-i pana in suflet. ar fi trbuit ca raceala sa ii aline durerea, dar o intensifica cu fiecare picatura. nu mai vroia sa faca nici un pas. picioarele nu il mai sustinura si acum era intins peste pamantul plin de apa. in cadere gandurile se imprastiara pentru o secunda. dimineata sufletul nu mai era acolo, iar acum nu mai e nimic sa aminteasca de el