e timpul

umbra lui se amesteca cu cladirile reci ale orasului, in timp ce EL se pierdea printre stradutele ce nu au vazut lumina zilei de foarte mult timp. privirea lui taioasa spunea ca nu vrea sa fie deranjat de nimeni.
ajunse in in centrul orasului si urca cateva trepte catre o platforma improvizata pe care, o panza mare, rupta si murdara, acoperea munca lui. se strecura uosr pe sub panza, revenind la treaba lasand timpul sa treaca.
in tot ce tot acest timp trecea, piata gri se umpluse de oameni ce asteptau rasaritul soarelui. cand primele raze scaldau piata in lumina, toti si-au intins aripile lasandu-le mangaiate de soare, si incet incet se amestecau cu aerul, norii, si poate, daca mai erau stele, se pierdeau in lumina lor.
EA ramase si in aceasta seara neclintita, cu picioarele goale atingand lespedea rece ce absorbi imediat lacrima pe care, EA tocmai o lasase sa fuga. si-ar fi dorit enorm de mult sa poata sa atinga si EA, macar norii si sa uite de amestecul de sticla, fier si piatra de zi cu zi. dar in fiecare zi, aripile ei se ascundeau speriate in interiorul sufletului.
-nu ai nevoie nevoie neparat de aripi sa poti zbura. haide, vino, iti voi arta cum sa zbori, ii spuse EL in timp ce ii intinse mana. ai incredere in mine.
o prinse de mana si o trase spre panza prafuita. prinse de un colt si trase panza la oparte lasand sa se ridice in vazduh un imens balon.
-haide repede! spuse EL in timp ce o ajuta sa urece in cosul ce era legat de balon.
desi greoi, balonul se inalta cu repeziciune cand EL aprinse o flacara la baza balonului. orasul vazut de sus nu mai arata atat de sumbru si rece, desi era pietros. in orizont se vedeau copacii verzi ce parca se luptau cu periferiile oraselor ce le cucerea treptat spatiul.
-e superb! spuse EA, dar mi-as dori din tot sufletul sa pot zbura fara sa depind de nu stiu ce masinarie.
-atunci descide-ti aripile si zbori.
-cred ca mi-e frica, si nu reusesc sa inving aceasta frica.
-am stiut ca asta e motivul, dar frica se invinge cu o frica mai mare. si in timp ce spunea acestea lasa o panza de sac sa descopere o sabie ruginita. eu stiu ca ingrii pot sa zboare! e timpul sa zbori si tu! si spunand acestea lovi cu putere in franghiile ce legau cosul de balon.
in timp ce franghiile se destramau, EA  isi deschise aripile si de amesteca cu vazduhul, lasand in urma ei cosul alunecand in gol.
-am stiut eu ca esti un inger! spuse EL in timp ce lespedea dura aproape ca il mai lasa sa ii simta durerea.